Cancerul mamar nu este o condamnare la moarte. Dovada este chiar călărășeanca Adriana Udrea, medicul-pacient care a supraviețuit cancerului la sân de două ori, în decursul a 14 ani. Deși a rămas fără ambii sâni, iubirea soțului ei i-a dat putere să meargă mai departe în lupta cu viața. Au trecut 30 de ani de când eroina noastră a fost diagnosticată cu cancer, iar astăzi, 12 februarie a.c., aceasta împlinește 78 de ani și sărbătorește viața.
În 1990, Adriana Udrea era medic generalist, în cadrul Spitalului Nr. 1 din Brăila, când și-a dat seama singură că are cancer. Aceasta a simțit un mic ganglion la axila dreaptă, în timp ce făcea duș. La scurt timp după ce a fost diagnosticată cu această boală teribilă, a rămas fără primul sân. Când a aflat că are cancer mamar, s-a cutremurat pământul.
“În momentul acela am simțit că tot pământul se desface, iar eu intru în pământ”
“Diagnosticată cu această boală am fost chiar de mine. Făcând duș, când am ajuns la axila dreaptă, am simțit un mic ganglion. Imediat l-am palpat, am văzut despre ce este vorba, am mers la soțul meu și i-am spus, iar a doua zi de dimineață am plecat la București. După examenul histopatologic, mi s-a pus diagnosticul de tumoră benignă la sân. Am făcut intervenția chirurgicală la Spitalul Militar. La scurt timp, am ajuns acasă și am fost linișitită. Când m-am întors din Brăila la Spitalul Militar, pentru a lua rezultatul la examenul anatomopatologic și tot ce îmi trebuia de acolo, doctorul mi-a spus că din păcate s-a greșit diagnosticul. Diagnosticul meu era, de fapt, tumoră malignă, ceea ce însemna cancer. Vă dați seama ce reacție am avut. În momentul acela am simțit că tot pământul se desface, iar eu intru în pământ. Am luat rezultatul examenulului anatomopatologic, m-am uitat foarte urât la medicul care mi-a pus diagnosticul de benign pe masa de operație și apoi malign. Am avut o stare cumplită, noroc că am avut un soț extraordinar de bun și mi-a fost alături. M-am dus la Oncologie și, așteptând să intru la un alt medic, a ieșit academicianul doctor Bălănescu, m-a văzut și m-a întrebat ce aștept. Imediat am făcut mutația de la medicul acela, la academician, am intrat în cabinet cu dumnealui și i-am povestit necazul meu. Acesta a mers cu mine imediat la Anatomie Patologică, la Oncologie și mi-a reluat toate examenele. S-a stabilit să fiu operată în data de 7 decembrie 1990. Prima intervenție chirurgicală a avut loc în luna octombrie, apoi, pe 7 decembrie, profesorul Bălănescu a hotărât operația. Mi-a făcut intervenția chirurgicală, scoțându-mi sânul. Era în perioada de după Revoluție, nu existau condițiile de acum. După operație, doctorul a hotărât că nu este cazul să fac chimioterapie. Am făcut doar câteva ședințe de cobaltoterapie și s-au terminat investigațiile”, ne-a declarat Adriana Udrea.
“Doctorul a hotorât să îmi extirpe și al doilea sân, în 2004”
Anii au trecut, aceasta și-a văzut de viață în continuare, cu o putere psihică demnă de apreciat. În anul 2004, dr. Udrea s-a dus la control la același medic din București, asta după ce tot singură a observat la sânul celălalt o mică formațiune de jumătate de centimetru. Din păcate, cancerul era tot malign, așa că a fost necesară, din nou, mastectomia. Interlocutoarea noastră ne-a mărturisit că a trecut, din nou, prin momente îngrozitoare.
“La trei luni, apoi la 6 luni, după care la un an de la operație, am mers la control la domnul doctor. În anul 2004 eram acasă și am observat la sânul celălalt o formațiune de jumătate de centimetru, așa că am hotărât să merg din nou la control. Doctorul îmi spunea că nu observă nimic. I-am pus mâna în locul în care simțeam acel mic ganglion. El mi-a spus că nu este nimic deosebit. Am insistat foarte mult și, în acel moment, m-am internat la clinica particulară a academicianului. Mi-a făcut operația, mi-a scos tumora aceea micuță și m-a trimis la examenul anatomopatologic la Spitalul Fundeni. Diagnosticul era tot malign. A hotărât să îmi extirpe și al doilea sân. Mi-a scos sânul, am stat internată șapte zile în clinica particulară, apoi m-am dus la pansament. Soțul meu a stat permanent cu mine. După aproape trei luni de stat în București, am plecat acasă. Nu a fost nevoie de chimioterapie, doar de câteva ședințe de cobaltoterapie, din nou. A fost cumplit prin ce am trecut”, a povestit, cu lacrimi în ochi, călărășeanca.
“Am gândit că fiecare clipă pe care o trăiesc, trebuie să o prețuiesc. Și așa am făcut”
După prima operație de mastectomie, ea și soțul au hotărât să călătorească în întreaga lume. Renăscuse și voia să prețuiască fiecare moment al vieții.
„În 1990 aveam 48 de ani. La 48 de ani, să ți se pună diagnosticul de tumoră malignă, este ceva oribil. Nu doresc nimănui să treacă prin astfel de momente. A doua oară, în 2004, a fost tot cancer primar. A fost o altă reacție, cu ceva mai mulți anișori. Din 1993, soțul meu și eu am început să facem excursii în lume. El mi-a spus că vrea să ne trăim viața frumos, după toate momentele grele prin care am trecut. Acest lucru m-a ajutat să trec mai ușor prin toate momentele acelea, deși ce era în sinea mea, era cumplit. Am gândit că fiecare clipă pe care o trăiesc, trebuie să o prețuiesc. Și așa am făcut.”
“În astfel de momente, parcă nu mai judeci că ești medic”
Deși era medic și văzuse, în spitalul în care lucra, paciente bolnave de cancer, nu s-a gândit niciodată că ea poate păți așa ceva. Când a aflat că are și ea cancer mamar, a uitat că este doctor, starea psihică nu era deloc bună, a reacționat exact ca orice om la aflarea unei vești triste, a plâns, a crezut că nu mai scapă de boală și că nu va putea să se vindece.
“Am fost medic. În spitalul unde lucram, am văzut starea psihică pe care o aveau pacientele la aflarea diagnosticului. Asta mi s-a întâmplat și mie. În astfel de momente, parcă nu mai judeci că ești medic. Îmi amintesc când am plecat de la Institutul Anatomopatologic din București și eram lămurită că mi s-a pus diagnosticul de cancer, soțul meu era în spatele meu, iar eu plângeam mergând înainte. Indiferent cât a încercat el să mă liniștească, nu a putut. Psihic ești la pământ. Chiar dacă ești medic, parcă uiți totul. Ești un simplu om și e greu. În acele momente am gândit că boala aceasta nu se mai vindecă, dar am constatat că se poate vindeca. Am avut de două ori cancer, de două ori am fost operată, cu diverse stadii de operație, și de fiecare dată m-am făcut bine. Cel mai important este psihicul, să ai persoane care să îți fie alături și să te încurajeze, să îți dea un sentiment de siguranță.”
“Partenerul meu de viață a fost omul care m-a salvat de la toate”
Singurul care a fost lângă ea în acele momente dificile a fost soțul acesteia. Puțini prieteni i-au rămas alături, îi număra pe degete, mulți dintre aceștia s-au restras din viața ei. În prezent, cel care i-a fost partener de viață nu mai trăiește, acesta a decedat în anul 2017, însă, nepotul și soția acestuia au adus-o în Călărași și au grijă de ea.
“Partenerul meu de viață m-a îmbărbătat extrem de mult și asta m-a ajutat să trec peste tot. El a fost omul care m-a salvat de la toate. Dacă nu era lângă mine, nu reușeam să trec peste. Oamenii pe care îi știam nu mi-au mai fost aproape, s-au îndepărtat. Doar cei mai buni prieteni au rămas alături de mine. Din păcate, soțul meu a decedat în 2017. După moartea lui, care m-a marcat profund, au intervenit nepotul meu și consoarta lui, care m-au adus de la Brăila la Călărași, orașul în care am copilărit. Acum locuiesc cu ei și am reușit să trec peste moartea lui.”
“O femeie care nu mai are sâni se simte groaznic”
Dr. Adriana Udrea spune că o femeie care nu mai are sâni se simte groaznic.
“O femeie care nu mai are sâni se simte groaznic. E foarte dureros, dar lângă un om care te înțelege, te iubește, reușești să treci peste toate. Îți dă foarte multă încredere în tine.”
“Cancerul este o boală care se poate preveni”
Dr. Udrea îndeamnă toate femeile să meargă la control des, să își efectueze ecografii ale glandelor mamare sau mamografii, pentru că această boală poate fi prevenită.
“Cancerul este o boală care se poate preveni, nu mai este o boală care înseamnă moarte. Trebuie să îți faci permanent examene ale axilei și celorlalte zone unde pot apărea ganglioni. Acum lucrurile au evoluat foarte mult. Pe vremea când m-am operat eu, nu puteai să îți reconstruiești sânii. Acum se poate face oricând această reconstrucție, care e foarte importantă pentru psihicul femeii. Le îndemn pe tinere, pe femei să se ducă la control imediat ce observă un ganglion cât se poate de mic.“
În fiecare oră, în România, o femeie este diagnosticată cu cancer la sân, iar la fiecare trei ore, o femeie moare din cauza acestei boli, potrivit Coaliţiei pentru Sănătatea Femeii.
