Muzeul Dunării de Jos Călărași prezintă publicului personalitatea lunii mai: Dumitru Dobre, istoric militar, arhivist.
Dumitru Dobre s-a născut la data de 1 mai 1950, în satul Jegălia, jud. Călărași. A urmat cursurile învățământului primar la Iezeru și Fetești (1957 – 1965). În anul 1969, a absolvit Liceul Teoretic Fetești. Între anii 1969 și 1973 a fost student al Facultății de Istorie de la Universitatea București, urmând apoi o serie de cursuri de perfecționare: curs de perfecționare în domeniul arhivisticii la Arhivele Naționale (1984); curs postuniversitar la Școala Națională de Arhivistică (martie-mai 1995). În anul 1996 a susținut doctoratul în istorie cu teza „Din istoricul trupelor de tancuri Divizia Blindata România Mare” pe fronturile celui de-al doilea război mondial” (conducător șțiințific: Jipa Rotaru).
Activitate socio-profesională: arhivist și șef secție arhivă la Arhivele Militare Române din Pitești (septembrie 1973 – mai 1985); lector la catedra de istorie a Școlii Militare de Maiștri și subofițeri din Pitești (mai 1985 – septembrie 1986); lector la catedra de istorie a Școlii Militare de Ofițeri din Pitești (septembrie 1986 – septembrie 1987); lector la catedra de istorie a Academiei de Înalte Studii Militare (septembrie 1987 – mai 1988); șef Birou control la Arhivele Militare Române (mai 1988 – 1 martie 1998); șef Secție metodologie și control arhive în cadrul Arhivelor Militare Române (1 martie 1998 – 20 februarie 2000). Este trecut în rezervă la 20 februarie 2000, cu gradul de colonel.
Opera: Șefii Marelui Stat Major Român. Destine la răscruce, București, Editura Militară, 1995.
Colaborări: Mărăști, Mărășești, Oituz. Documente militare, București, Editura Militară, 1972; Tanchiștii, București, Editura Militară, 1994; Istoria Statului Major General Român. Documente. 1859-1947. București, Editura Militară,1994; Personalități ale infanteriei române. București, Editura Militară, 1995; Armata română în al doilea război mondial. Album, București, Editura Militară, 1995; Divizia blindată „România Mare”, București, Editura Militară, 1997; Armata română în revoluția din decembrie 1989, București, Editura Militară, 1998; Personalități ale medicinii militare românești, București, Editura Militară, 1999; Înzestrarea armatei române în perioada interbelică.1919-1930, București, Editura Academiei Tehnice Militare, 2000; Istoria armei tancuri din Armata României, București, Editura Militară, 2001.
A încetat din viață la 23 noiembrie 2020.
”A fost creator de școală arhivistică, unde s-au format experți pentru zeci și sute de unități și structuri militare, folosind cu iscusință experiența didactică acumulată ca profesor la școlile militare din Pitești și la Academia Militară din București. Mereu cu un zâmbet și o față luminoase, era pregătit în orice moment și dispus să răspundă unei întrebări, să lămurească o problemă, să dea un sfat” – Colonel (ret) Alexandru Oșca.
Bibliografie: Cristocea,Spiridon I. Argeș. Dictionar de istorici, Pitești,[s.n.],2003, p. 103 – 104. http://presamil.ro/o-grea-pierdere-pentru-comunitatea-arhivistilor-militari/#respond
