Administrație

Județul Călărași a împlinit 40 de ani

S-au împlinit 40 de ani de la înființarea județului Călărași, în data de 23 ianuarie 2021. Pentru a marca acest eveniment, în ședința de Consiliu Județean din data de 27 ianuarie a.c., a avut loc, la propunerea prof. dr. Constantin Tudor, un moment istoric. De asemenea, a fost aniversată și împlinirea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române.

În cadrul festivității, tânăra artistă Catinca Leu a încântat auzul celor prezenți în sala de ședințe a CJ cu un moment muzical.

Prof. dr. Constantin Tudor i-a „plimbat” pe consilierii județeni prin istoria Călărașiului.

“Orașul Călărași are o istorie bogată, interesantă. În 1833, grație unui document oficial al lui Kiseleff,  se hotărăște mutarea capitalei județului Ialomița istoric, de la Urziceni la Călărași. În propunerea pe care o făcea atunci, în 1833, Kiseleff scoatea în evidență tocmai poziția de la Dunăre, de la Borcea, a orașului nostru. Și vizitarea lui la rangul de reședință de județ, ar fi contribuit, ceea ce s-a și întâmplat, foarte mult la dezvoltarea acestui oraș și acestei zone. Până în 1952, Călărași s-a bucurat de această cinstire cu efecte benefice pentru orașul nostru. De la 836 de locuitori, am ajuns, cândva, la 110.000 de locuitori, adică în 1989. În 1852, un alt domnitor, căruia îi datorăm mult, Barbu Știrbei, în 1852, a emancipat acest oraș care până atunci se afla pe proprietatea Spitalului Colțea din București, iar locuitorii de aici nu erau stăpâni pe pământ, decât pe case și acareturi. Pentru pământ plăteau o taxă de chirie. Nimeni nu era interesat să vină în acest oraș nou reședință de județ, pentru că dacă nu aveai dreptul asupra proprietății, nu prea te trăgea inima. S-a întâmplat să fie și o componență foarte interesantă cu Rosețiul. La Roseți, Iancu Rosetti eliberează localitatea, adică le donează gratuit locuri celor care voiau să se stabilească acolo, în intenția de a muta capitala județului Ialomița de la Călărași la Roseți. În aceste împrejurări, oamenii locului, câțiva fruntași deosebiți, unul dintre ei a și intonat 3 locuri în care s-au construit instituții și biserica din Volna, este vorba de Iorgu Lenș, era locuitor, era prefect de județ la vremea aceea, a împrumutat orașul cu o sumă foarte mare, 12.000 de lei galbeni la vremea respectivă, pentru a se emancipa. Adică pentru a-și răscumpăra, a-și plăti locurile Mănăstirii Colțea din București. A fost un moment foarte important, de aici înainte discutăm de orașul liber Călărași, care se dezvoltă din toate punctele de vedere. Din păcate, în 1952, se trecuse deja din 49 de regiuni și raioane, dar noi rămăsesem regiunea Ialomița, cu capitala tot la Călărași. În ‘52 se face o nouă împărțire pe regiuni mai mari și Călărașiul, zona limitrofă, Raionul Călărași, cum s-a numit atunci, este arondat regiunii București, situație care a durat până în decembrie 1967. Și acum, discuțiile vizavi de noua reorganizare administrativă. Se reînființează cele mai multe din județele istorice. Altele capătă o nouă configurație. Și județul Ialomița, care se propunea să se reînființeze în decembrie ‘67, era în mare parte pe fostul județ Ialomița istoric. S-au tras sfori. Au niște stenograme interesante, se află astăzi în arhivele AFCR, care sunt la Arhivele Naționale din București. Pe noi nu ne-a susținut decât un singur lider politic, Ion Gheorghe Maurer, care era un bun prieten al acestor zone, pentru că din ‘48 vâna la fostul IAS Ciocănești, unde se făcuse chiar o cabană specială pentru escapadele acestuia,  când vâna în această zonă. Singurul care era susținut, restul a fost împotriva stabilirii reședinței la Călărași. Într-o stenogramă scrie că orașul este suficient dezvoltat din punct de vedere economic, industrial, pentru că are deja trei obiective de interes național, fabrica de confecții în ’59, CCH început în ’62 și culmea, recent se inaugurase prefabricatele la Călărași, în 1967 și se motiva că Slobozia, care era într-adevăr un târg de 10 mii de suflete, doar atât, nu are nimic din punct de vedere industrial și că mutarea reședinței acolo ar fi însemnat dezvoltarea acestui orășel. Singurul care spun că a intervenit, a fost Ion Gheorghe Maurer, în contradictoriu cu Ceaușescu. La un moment dat, Ceaușescu spune: ‘Măi, Ioane, până la urmă, este în centru, domne, și se conduce mai bine un județ din centru.’ Maurer i-a replicat: ‘Da, domnule secretar general. Nu uitați că și omul se hrănește de la jumătate, dar se conduce de la o extremitate.’ Se pare că, din acel moment, relațiile dintre cei doi s-au deteriorat și știți foarte bine care a fost parcursul lui Ion Gheorghe Maurer. În sfârșit, gata cu recompensa. Totuși, discuțiile au fost finalizate cu  un semi-succes pentru Călărași. Nu era prevăzut să fim nici municipiu. Și după aceste discuții, a rămas capitala la Slobozia și din oraș de interes național, am devenit municipiul Călărași, dar fără să fim capitală de județ. Numai că în 1975 are Ceaușescu o revelație, nebunia lui cu 20 de milioane tone de oțel în România. Și în iunie 1975, face o vizită aici, la Călărași, primarul municipiului Căărași de atunci, Vasile Martin. Bate un pilon după vizită, bate un țăruș. În jurul acelui țăruș, s-a dezvoltat pe 600 de hectare ceea ce cu toții cunoașteți că se numea Combinatul Siderurgic de la Călărași. A urmat prima șarjă de oțel, în noiembrie 1979 și bineînțeles, mai multe discuții despre ce facem cu Călărașiul? Pentru că aici urma să fie un centru siderurgic foarte important, care să producă, la final, 10 milioane de tone de oțel pe an. Și de aici, discuțiile, până la urmă, s-au finalizat și trebuie să vă spun că o mare contribuție pentru constituirea județului Călărași a avut-o Vasile Martin. A luptat pentru județ, a luptat și pentru el, și în 1981, seara târziu, pe 23 ianuarie, era într-o zi de vineri, cel care vă vorbește a trăit aceste evenimente, eram aici în Călărași. Pe 24 dimineață, într-o sâmbătă, pregătindu-ne să mergem la muncă, auzim la televizor, de seara anunțase ceva , că s-a înființat județul Călărași. Nu vă spun câtă bucurie a fost pe mulți dintre noi. Ne-am trezit, au început fel de fel de tatonaje, fiecare ne vedeam pe diverse funcții, a fost o frumusețe. Decretul care stabilea reorganizarea, Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981, pentru reorganizarea județelor Ialomița și Ilfov, și constituirea județelor Călărași, Giurgiu și sectorului agricol Ilfov. Ne trezim, au loc fel de fel de discuții și pe 27 ianuarie, exact acum 40 de ani, se publică Decretul Consiliului de Stat nr. 16 privind constituirea consiliilor județene populare, cum se chemau ele atunci, dar consiliilor județene care avea aproape aceleași atribuții ca astăzi, la Călărași și la Giurgiu. Chiar în aceeași zi, în sala de festivități a prefecturii, se constituie primul consiliu popular al județului Călărași, alcătuit din 93 de persoane. Primul președinte al județului  este ales Vasile Martin. El va ocupa această funcție timp de doi ani. Urmează Dumitru Bejan, care stă și el 2 ani și ultimul președinte al Consilului Județean Popular, cum se chema la vremea respectivă, Ioan Foriș, cel pe care l-au apucat evenimentele din decembrie ’89 aici. Am niște documente care mi-au parvenit într-o ciudată coincidență cu tot ce au pătimit ei în acele zile, dar asta e deja istorie, sunt 31 de ani de atunci. În seara lui 22 decembrie 1989 se dă Decretul nr. 1 al Frontului Salvării Naționale, care spune că toate organele de putere sunt și rămân desființate. În consecință, atunci se  desființa și Consiliul Popular Județean Călărași. Nu a rămas un vid de putere locală, cum poate vă gândiți unii, ci atribuțiile fostului Consiliu Popular Județean Călărași sunt luate de către Consiliul Județean al FSN-ului, care ulterior se modifică și se numește Consiliul Județean  al Consiliului pentru Unitate Națională, situație care a durat până la primele alegeri libere de după 1989, din mai 1990. Se înființează, în ’89,  în 28 decembrie, o instituție ciudată printr-o hotărâre a Guvernului, și anume, primăria județului. Și primul primar al județului este numit arhitectul Dorin Mitișor. După alegerile din mai 1990, se revine la prefectură și este numit primul prefect al județului, răposatul inginer Gheorghe Bârcă. Prefectura avea un consiliu consultativ din 7 membri, care preluase atribuțiile CFSN-ului, CPUN-ului. Acel colectiv de 7 membri, avea atribuții deliberative și suplinea actualul consiliu județean. Situația a durat până în 1992, pentru că în 1991, în septembrie, se adoptă Legea 69 privind adminsitrația publică locală, în care se precizează, pentru prima dată, faptul că la nivel de județ, Consiliul Județean era organul deliberativ pentru toate treburile județului. Prefectura devenea un reprezentant al Guvernului, cu atribuțiile pe care aproape că le știți până astăzi. Alegeri au loc în februarie 1992, două tururi de alegeri. În urma acestor alegeri, se constituie primul consiliu județean, după actuala denumire și în aprilie se întrunește în sala de ședințe a Prefecturii și este ales primul președinte al Consiliului Județean de după 1990. Același Gheorghe Bârcă, care până atunci fusese prefectul județului. El ocupă această funcție până în august 1995, când, din păcate, intervine un neașteptat și surprnzător deces, și locul de președinte este luat de către Mihai Arbagic. Din păcate, nici el nu mai este printre noi astăzi. Mihai Arbagic deține această funcție din august 1995, până la alegerile locale din 2004, când se schimbă conducerea politică a județului Călărași și, timp de trei mandate, președinte al Consiliului Județean a fost George Răducu Filipescu. Ultimele două mandate, cu surprize, cu jocuri politice, i-a revenit celui care prezidează astăzi lucrările acesei întâlniri, acestei ședințe, Vasile Iliuță. Fără să intru în multe amănunte, deși istoricii nu își pun niciodată întrebarea ‘ce ar fi fost dacă nu ar fi fost?’, dar ca să facem un joc aici, haideți să ne punem și noi întrebarea ‘ce s-ar fi întâmplat dacă pe 23 ianuarie 1981 nu s-ar fi înființat județul Călărași?’. Am scris o carte, care se numește chiar așa, ‘Județul Călărași, eseu istoric’, în care recunosc faptul că județul nostru este unul artificial creat. El nu se justifică, având în vedere actualul teritoriu istoric. Penru că avem cam jumătate din fostul Ialomița istoric, cam jumătate din fostul Ilfov istoric. Dar sunt 40 de ani. În 40 de ani, acest județ și-a împământenit existența. Se vorbește frumos despre Călărași și chiar există un rezon pentru a se vorbi frumos. Dacă vă uitați cât de darnic a fost Dumnezeu cu această zonă, veți găsi în actualul județ Călărași suficiente locuri în care să vă extaziați. Aici avem, în anumite perioade ale anului, o microdeltă pe care iată, stimați consilieri județeni, trebuie să vă gândiți serios să o valorificați din punct de vedere turistic. Avem câteva lacuri care dintotdeauna au constituit a doua zonă de pescuit a țării după Deltă. Am documente și există documente în acest sens, în care această latură a județului nostru nu este suficient valorificată nici din punct de vedere economic și mai ales din punct de vedere turistic. Avem câteva localități în care putem oricând să realizăm niște situri țărănești, dotate cu confortul necesar în care străinii să vină și să se extazieze atunci când pot consuma, spre exemplu, lapte de vacă din gospodăria respectivă. Trebuie să ne gândim la așa ceva, pentru că, iată, sunt 40 de ani. Nu mai vorbim de industrie, știți foarte bine prin ce a trecut și nu are rost să ne punem astăzi întrebări. Viitorul va fi al industriilor mici și nepoluante, viitorul va fi al activităților de servicii. Viitorul va fi al entertainment-ului. Și aici trebuie să ne gândim foarte serios ce facem pentru tinerii din orașul nostru, din județul nostru?  Există multe resurse pentru a ridica județul acolo unde merită. Județul va rămâne. Depinde de noi să îl facem mai frumos și să îl cinstim astfel eforturilor celor de dinaintea noastră, care s-au gândit serios și au iubit serios aceste meleaguri”, a declarat Constantin Tudor.

Foștii președinți și vicepreședinți ai Consiliului Județean, încă în viață,  au primit distincții din partea actualei conduceri a instituției, Vasile Iliuță.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *