Când păşeşti în satul Paicu al comunei Nicolae Bălcescu, din judeţul Călăraşi, nu te aştepţi la nimic spectaculos. Te gândeşti că acest sătuc nu are cu ce să te surprindă, că populaţia, care oricum este în scădere, este îmbătrânită şi că oamenii locului îşi văd de treburile gospodăreşti şi îşi trăiesc viaţa, pe prispa casei, cu ochii trişti şi cu dor în suflete. Când te uiţi în jur, în timp ce colinzi potecile localităţii, îţi trece prin minte faptul că aici timpul s-a oprit, chiar dacă sătenii au îmbătrânit în timp ce priveau spre marginea cerului, cu speranţă, din grădinile lor. Imaginea aceasta şi liniştea, care nu fac parte din realitatea noastră şi din viaţa cotidiană grăbită, este imposibil să nu te atingă direct în suflet. Însă, toate aceste gânduri sunt înlăturate, atunci când observi că satul Paicu este cât se poate de viu şi că trăieşte şi respiră artă şi cultură, prin toţi porii, iar asta se întâmplă datorită unor oameni de bine, cărora le curge prin vene talentul. Ei bine, da! Există, în Paicu, o oază de frumuseţe, un colţ de Rai, unde arta plastică a căpătat forme ideale, inspirate din viaţă! Sculptorul Mihail Ion şi familia acestuia, formată din fiica sa, Ruxandra Ion, care este grafician, şi nepoata acestuia, Alexandra Ion, licenţiată în Istoria Artei, la Universitatea din Toronto, au dat naştere Studioului Creativ Transgeneraţional, un loc care scrie o poveste fascinantă şi prin expoziţia „Călătorie spre întreg”. “Am extras, din întunericimea lemnului, geometria formelor”, spune, ori de câte ori are ocazia, sculptorul Mihail Ion. Aşadar, într-un sat mic, în care tradițiile și valorile autentice sunt păstrate cu grijă, arta sculpturii devine un mijloc de comunicare cu sacrul.
Aceasta este prima expoziţie pe care o organizează împreună şi are o semnificaţie specială pentru ei, ca artişti şi ca familie, mai ales după perioada dificilă a pandemiei care i-a despărţit fizic, dar i-a unit prin artă. Curatoarea Ruxandra Ion, a declarat, pentru publicaţia noastră, că expoziţia este reprezentată precum o spirală, care descrie conexiunea umană cu divinitatea.
„Acest sat (n.r. Paicu) încearcă să fie din ce în ce mai integrat în această comunicare cu Divinul. Tocmai, prin expoziţia noastră, asta este ceea ce încercăm să facem, să prezentăm o aducere aminte a divinului în viaţa noastră, a tuturor. Satul este unul locuit doar de câţiva oameni, momentan. Este un sat care a fost propus pentru dizolvare, înainte de căderea comunismului şi, din cauza aceasta, a rămas ce a mai rămas din el, însă interesant este că, aici, biserica micuţă este ca o pleoapă deschisă în pământ şi este, în continuare, alături de toţi semenii. Expoziţia aparţine artistului plastic Mihail Ion, care este tatăl meu. Este curatoriată de mine, Ruxandra Ion, şi fiica mea, Alexandra Ion. Suntem o familie de artişti. Eu sunt grafician, iar fiica mea este licenţiată în Istoria Artei, la Universitatea din Toronto. Este prima expoziţie pe care o organizăm împreună şi are o poveste foarte semnificativă pentru noi, toţi trei, ca artişti, şi noi, toţi trei, ca familie şi mai ales ca moment important în vieţile noastre, mai ales după pandemie, care, pentru noi, a fost un moment de rupere şi reconectare, în egală măsură, pentru simplul fapt că nu ne-am putut vizita fizic, dar ne-am conectat online. Arta ne-a unit, în acea perioadă. Deşi nu am fost conectaţi fizic, fiind la distanţă de mii de kilometri şi existând un ocean între noi, am reuşit să găsim un mod interesant şi am înfiinţat Studioul Creativ Transgeneraţional, în care am realizat o poveste comună. Această expoziţie este prima noastră poveste comună. Totul este reprezentat ca o spirală, care este trecerea noastră pe acest pământ, a tuturor, care pleacă din rădăcină şi merge către divin, către ceresc”, ne-a declarat Ruxandra Ion.
Expoziţia cuprinde aproximativ 300 de lucrări
Expoziția este amplasată pe patru piloni și începe cu reprezentarea masculinului și virilității, prin figura unui cocoș, acesta fiind descris, în mai multe culturi, ca fiind o creatură vestitoare de speranță, lumină și conexiune directă cu Dumnezeu. În antiteză cu cocoșul, se află o egretă, reprezentarea femininului fără de care cercul nu s-ar închide. Aceste două simboluri formează tot unitar, sugerând conexiunea și echilibrul dintre masculinitate și feminitate. Se regăseşte, de asemenea, și un ansamblu numit „Geneză”, care prezintă, printre altele, femei însărcinate. Prin aceste sculpturi, se subliniază importanța eternului feminin în transmiterea vieții. Ansamblul este plasat între doi stâlpi de rezistență, care indică direcția către divin. În continuare, expoziția prezintă un ansamblu de chipuri, reprezentând întreaga lume. Deşi fiecare om are propriul chip și interior, toți sunt conectați la aceeași poveste a legăturii omului cu divinitatea. Expoziția cuprinde aproximativ 300 de lucrări, atât piese tradiționale, cât și conceptuale. Simbolistica și semnele grafice folosite în sculpturi au fost transmise de-a lungul timpului și se regăsesc în toate culturile lumii, într-o formă asemănătoare sau modificată. Pentru a completa experiența artistică, în cadrul expoziției se regăsesc și piese de grafică, realizate în peniță și cerneală, în alb și negru, dar şi cu puțină culoare. Aceste lucrări completează contrapunctul dintre feminin și masculin, între bine și rău. În plus, locaţia unde obiectele sunt expuse este înconjurată de o grădină numită Zen Lavender Garden, creată de Ruxandra Ion și Alexandra Ion. Această grădină cu lavandă și pădurici de salcâmi reprezintă completarea poveștii sculpturilor și a legăturii omului cu natura și geneza.
„Expoziţia este amplasată pe patru piloni. Începe cu reprezentarea masculinului şi virilităţii, cu cocoşul, care în toate culturile lumii pe care eu le-am studiat este poziţionat ca o creatură vestitoare de lumină şi în conexiune directă cu Divinul. Aşa începe şi expoziţia noastră cu cocoşul şi, în antiteză cu acesta, avem o egretă care este reprezentarea femininului fără de care cercul nu s-ar închide. Masculinul şi femininul sunt reprezentate ca un tot unitar. Egreta este reprezentată ca o coloană care, din nou, ne arată conexiunea cu divinul. În apropierea acestor două simboluri, avem un ansamblu numit Geneză. Pe acest ansamblu sunt reprezentate femei însărcinate. Una dintre cele mai vechi piese din expoziţie se numeşte Maternitate. Poziţionarea acestui ansamblu este exact între doi stâlpi de rezistenţă sau între două coloane. Nu întâmplător există poziţionarea aceasta. Coloanele sunt cele care îmi arată direcţia către divin, iar eternul feminin, reprezentat prin piese, este felul prin care sămânţa aceea de divin, care vine de sus şi se cere a fi reprezentată în fiinţă, trebuie să îşi ia dreptul la viaţă prin trupul femeii. Tot ce a fost gândit, este ca o poveste. În imediata apropiere a acestui display, în care este reprezentată Geneza, se află leagănul de grindă, prin care constatăm că pornim dinainte de existenţă, la naştere, întru devenire şi apoi la viaţă, la căldura familială şi maternală. Următorul spaţiu se cheamă Chipuri. Este un ansamblu de foarte multe chipuri. Nu întâmplător au fost puse acolo. Aceste chipuri sunt, practic, reprezentarea întregii lumi. Suntem foarte mulţi oameni, fiecare cu fizionomia şi interiorul nostru, iar artistul are şi el două autoportrete, unul puţin mai greu de identificat. Primul autoportret pe care şi l-a făcut este mâna lui stângă, sculptată când când a împlinit 80 de ani. A ţinut să îşi facă acest autoportret, spunând că el vorbeşte mai bine cu mâna, prin creaţiile sale. Mâna, pentru el, reprezintă darul care vine de la Dumnezeu. Sunt probabil 300 de lucrări în expoziţie, sunt piese foarte vechi, dar şi piese foarte noi. Piesele foarte noi sunt mai puţin tradiţionale şi mai mult conceptuale, dar toate au aceeaşi poveste a legăturii omului cu Divinul. Dacă în prima perioadă sau în prima camera, unde întâlnim, pe lângă leagănul de grindă, lingurile cu semne şi simbolistică tradiţională, laviţe, furci de tors sau plosca de nuntă, mergem în altă zonă, în zona de chipuri, unde aceeaşi poveste, aceleaşi însemne sunt transmise puţin mai filozofic, puţin mai netradiţional, dar povestea este aceeaşi. Toată această simbolistică nu este altceva decât o poveste grafică, transmisă din Neolitic, atât pe teritorul ţării, cât şi în toate celelalte culturi ale lumii, pentru că însemnele solare, floarea vieţii şi toate celelalte simboluri le regăsim în toate culturile din lumea aceasta într-o formă grafică asemănătoare sau modificată. Dacă ne uităm şi facem un studiu etnografic, în ceea ce priveşte simbolistica de pe toate obiectele, atât de cult, cât şi obiectele din gospodăriile normale, o să constatăm că, practice, este aceeaşi simbolistică, cu totul şi cu totul altă grafie, în funcţie fie de obiceiurile din zona respectivă, fie de talentul meşterului sau de creativitatea pe care a avut-o la o anumită perioadă a vieţii lui sau la o anumită perioadă istorică”, a subliniat sursa citată.
Artistul Mihail Ion este născut în casa bunicilor, din localitatea Ştefan Vodă. După ce a trăit şi muncit, o viaţă întreagă, în Bucureşti, el şi-a dorit să se întoarcă la origini, aşa că a găsit acest sătuc uitat de lume, unde a decis, efectiv, să pună bazele unei alte vieţi.
Expoziția poate fi vizitată până la data de 30 octombrie 2023. Intrarea este gratuită, dar se acceptă donații pentru mentenanță, deoarece lemnul sculptat, materialul viu folosit în lucrări, necesită îngrijire și întreținere constantă. În plus, în apropiere de expoziție se află și un ansamblu de troițe și un obelisc, care completează povestea sculpturilor.
Pentru noi este clar: Paicu este un sat în care omul sfinţeşte locul!
