Zece profesori din județul Călărași au fost premiați de Asociația Open for Business și Biblioteca Județeană “Alexandru Odobescu”, în data de 10 iunie 2021, pe baza recomandărilor colegilor și elevilor acestora.
În cadrul evenimentului cultural “Profesor de nota 10”, au fost răsplătite performanța și excelența în educație, prin recunoașterea meritelor a zece cadre didactice implicate în modelarea viitoarelor generații de-a lungul timpului, în cadrul școlilor pe care le reprezintă.
Profesorii cărora le-au fost decernate diplome sunt următorii: Corina Diaconu, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” Călărași; Ionela Ichim, Școala Gimnazială „Mircea Vodă” Călărași; Sorina Raluca Iancu, Liceul Tehnologic „Matei Basarab” din comuna Mânăstirea; Stela Anghel, Colegiul Național „Barbu Știrbei” Călărași; Liliana Zamfir, Școala Gimnazială „Spiru Haret” din municipiul Oltenița; Nicușor Călin, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”; Constantin Tudor, Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală-Filiala Călărași și Colegiul Național „Barbu Știrbei”; Andreea Mocanu, Școala Gimnazială Nr. 1 Curcani; George Stoian, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”; Anica Tănasi, Școala Gimnazială Nr. 1 Sărulești.
Managerul Bibliotecii Județene “Alexandru Odobescu”, Laura Munteanu, a declarat următoarele: “Sunt emoționată de această întâlnire. Valentina (n.r. președinta Asociației Open for Business) mi-a ridicat mingea la fileu și am făcut din această zi frumoasă una în care noi, toți cei care am fost învățați de niște dascăli, să le fim recunoscători acestora. Poate că nu am putut s-o facem la momentul potrivit, dar prin dumneavoastră, astăzi, ne exprimăm recunoștința fiecare în parte pentru cei care ne-au îndrumat pașii spre desăvârșirea noastră ca oameni. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că în viața mea am avut parte de astfel de învățători, dascăli, profesori care mi-au îndrumat pașii la școală. Mulți dintre cei prezenți astăzi, reprezentanți din diferite comunități, nu doar din municipiul Călărași, ci din întreg județul, sunt oameni pe care eu i-am cunoscut de-a lungul vieții mele didactice și sunt onorată să fiu prezentă la acest eveniment pentru recunoașterea meritelor lor. (…) Deși sut profesor acum, voi rămâne tot timpul la prima dragoste, aceea de învățător, unde și eu am activat vreo 20 de ani. Valentina, îți mulțumesc pentru emoție, dăruire, pentru minunatul tău gest pe care îl faci pentru noi, cei care ne dăruim o bucățică de suflet pentru acești copii”.
Dascălii merituoși, vizibil emoționați, au rostit alocuțiuni. În continuare, redăm ceea ce aceștia au afirmat în cadrul manifestării.
Corina Diaconu: “Vă mulțumesc, din suflet! Sunt extrem de emoționată! Toată viața mi-am admirat dascălii și m-am străduit să urmez modelul acestora. Cea pe care am admirat-o cel mai mult a fost mama mea, pentru memoria căreia am cel mai mare respect. Mă străduiesc în fiecare zi ca elevii să îmi spună ‘mulțumesc, doamna profesor’”.
Ionela Ichim: “De obicei, eu sunt cea care înmânează diplome, acum sunt scoasă din zona mea de confort. Sunt mândră, fără cuvinte și foarte emoționată! Vă mulțumesc, în primul rând, le mulțumesc copiilor, pentru că datorită lor sunt aici. Pentru că ei mă înalță, iar la școală ne simțim ca o familie. Suntem aproape unii de ceilalți, întotdeauna empatizăm și apoi începem să colaborăm și să avem rezultate”.
Sorina-Raluca Iancu: “Am parte de o mare surpriză! Nu pot să vă spun decât că a fi profesor este o vocație, a fi profesor presupune pasiune, chiar un mod de a trăi, pentru că zilnic mergi în fața elevilor nu neapărat pentru a le transmite cunoștințe, ci să modelezi caractere, să fii alături de ei, să le acorzi încredere și împreună să punem cărămidă cu cărămidă și să clădim omul din viitor”.
Stela Anghel: “Mulțumesc colegilor mei pentru cele scrise. Recunosc, acești colegi ai mei știu ce înseamnă, într-adevăr, colegialitatea care să funcționeze întotdeauna, dar mai ales în clipele grele, când noi avem nevoie de sprijinul elevilor și mai ales al părinților. Am îmbrățișat ideea de a fi profesor, penru că totdeauna am vrut să spun că eu sunt elevul și totdeauna am fost elevă în timp ce am fost profesor. Am văzut elevul ca pe sufletul lumii și totdeauna am zis ‘trebuie să fiu și eu sufletul lumii’, adică să fiu elev și chiar dacă nu reușesc să fiu, să cer ajutorul lor prin comunicare și prin a fi împreună spre ceea ce ne-am propus să obținem. Într-adevăr, ca profesor de-a lungul anilor, cred că locuiesc, într-un procent de cel puțin 20%, în sufletul fiecărui adolescent care se întoarce în colegiul nostru cu bucuriile despe viață, cu sfaturile pe care încă le cere de la fiecare profesor și cu recunoașterea că peste ani ei rămân cu imaginea profesorului care i-a iubit și tocmai de aceea i-a învățat carte”.
Liliana Zamfir: “Nu mă așteptam să am atâtea emoții, să tremur în felul acesta, atunci când vorbesc în fața unor oameni. Sunt învățătoare, eu spun că lucrul acesta înseamnă tot. Înseamnă și ceea ce nu se vede, adică exact sufletul pe care îl împărțim cu elevii noștri. Nu am fost doar învățătoare, am fost mamă, soră, prietenă atâtor generații de copii. Iar acum pot să spun că sunt nu numai a copiilor, ci și a părinților acestora”.
Nicușor Călin: Mi-am dorit, încă din clasa a opta, să devin profesor de matematică. I-am avut ca mentori pe domnul Cojocaru, pe domnul Mateuț. La chimie am avut niște profesori extraordinari și în momentul în care am luat decizia de a deveni profesor, domnul Mateuț mi-a spus: ‘cred că vei fi un profesor mai bun de chimie, mergi spre calea asta de a fi profesor de chimie’. S-a întâmplat ca după cinci ani de la terminarea facultății să devin director, apoi inspector și nu am avut ocazia să profesez și să mă apropii atât de mult de elevii mei, să le fiu profesorul pe care mi l-am dorit eu. De vreo 6-7 ani, de când am încadrare cu mai multe ore, lucrurile s-au schimbat și am mai fugit puțin din biroul acela de inspector de resurse umane către elevii mei și am câteodată senzația că această materie, chimia, pentru noi e ca un fel de bebeluș urât și încercăm să demonstrăm elevilor că este cea mai frumoasă. Încă spun că sunt la începutul carierei, pentru că, timp de 17 ani, am fost inspector și abia de acum am început să simt gustul de a fi profesor și sper să vină cândva și recunoașterea din partea elevilor”.
Constantin Tudor: “În cadrul evenimentului de astăzi, m-am simțit în patru ipostaze: copil, părinte, bunic și profesor. Peste câteva zile, tatăl meu se pregătește să aniverseze o vârstă venerabilă și mă gândeam ce o să îi spun la cea de-a 94-a aniversare. Nu am să îi spun decât atât: că îl rog frumos ca atunci când Dumnezeu o să îl cheme sus, să îi spună mamei pe care a chemat-o mult prea devreme la ceruri, că le mulțumesc că m-au învățat să învăț toată viața. Dacă am făcut o carieră de care sunt mândru, am făcut-o pentru că mama mi-a spus totdeauna: ori învățător, ori popă. Și am ales învățător. Am doi copii realizați pe care i-am educat în spiritul tradițional țărănesc din Bărăgan, așa cum mi-au insuflat mie părinții. Sunt și bunic. Poate pentru asta le mulțumesc cel mai mult copiilor mei. Și nu am decât patru nepoței, toți în învățământul preuniversitar, de la grădiniță până la absolventă de clasa a 11-a, care se pregătește să dea piept cu uraganul (n.r. bacalaureatul). Sunt și profesor de 47 de ani. Deși viața mi-a purtat pașii prin diverse alte funcții, niciodată nu am renunțat la catedră. Și de 20 de ani sunt profesor universitar la Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală de la Călărași, timp în care am îndrumat peste 100 de absolvenți la examenul de licență. Pe ultimii 10 îi am în aceste zile și chiar am emoții pentru ei. Spun ultimii, am o vârstă și am zis stop prezenței zi de zi la facultate, dar nu mă voi opri din activitatea mea didactică, pentru că ceea ce fac pentru istoria orașului Călărași înseamnă tot o activitate didactică. (…) Consider că această diplomă este pentru finalul unei cariere de 47 de ani”.
Andreea Mocanu: „Sunt emoționată, bucuroasă, mândră și onorată, ceea ce îmi dă și mai multă energie și putere să continui ce am început cu mulți ani înainte, peste 20 de ani. Vă mulțumesc pentru organizarea acestui eveniment și vă felicit”.
George Stoian: „Premiul îl primesc pentru că îmi pasă de elevii mei, de colegii mei și de comunitate. Oamenii apreciază faptul că mă zbat să fac ceea ce este mai bine pentru ei și pentru școala unde sunt titular și director. Avem nevoie de cineva care să ne spună că ceea ce facem este bine. Tocmai asta (n.r. diploma) înseamnă o certificare a faptului că sunt pe drumul cel bun”.
Anica Tanasi: “Cred că cea mai mare realizare a unui învățător este să fie apreciat. Când eram ]n clasa a doua, doamna învățătoare mă întreba, la școală, ce vreau să devin, iar eu am zis că vreau să devin învățătoare. Și uite că mi-am îndeplinit visul. Sunt învățătoare de 37 de ani. Am învățat atâția copii, mulți din ei sunt oameni mari acum. Sunt mândră că m-ați invitat”.
În semn de omagiu adus “profesorului care inspiră – erou și model de conduită”, președinta Asociației Open for Business, Valentina Mihaela Ghinea, a lecturat povestea moralizatoare “Făt-Frumos din Lăptișor de matcă”, prilej de reflecție și dezbatere cu publicul tânăr. Pentru că a fost un eveniment dedicat cadrelor didactice, dar și copiilor aflați în prag de vacanță, autoarea Valentina Ghinea și-a lansat volumul “Jurnal de vacanță”, apărut la Editura Eikon, 2021.
