Muzeul Dunării de Jos Călărași prezintă, în luna iunie a.c., în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, un ansamblu de piese din Colecția de Arheologie generală a muzeului, reprezentat de un șirag de mărgele (mileniul V a.Chr.).
În timpul cercetărilor de teren din toamna anului 1960 efectuate la Andolina (jud. Călăraşi) de către Eugen Comșa, arheolog la Institutul de Arheologie ”Vasile Pârvan” din București în colaborare cu Apostol Atanasiu, de la muzeul din Călăraşi, au fost descoperite trei morminte, dintre care unul a fost atribuit comunităților Boian. Cercetarea s-a desfășurat la sud de şoseaua Andolina-Vărăşti. Scheletul se afla la o adâncime de 1,15 m faţă de nivelul actual al solului. În dreptul gâtului scheletului erau 30 de mărgele lucrate din scoici şi 28 de mărgele de cupru. Dintre mărgelele din prima categorie, 24 au fost făcute din cochilii de scoică Spondylus, iar celelalte şase din scoici de Dentalium. Mărgelele de Spondylus sunt în formă de plăcuţe dreptunghiulare cu colţurile rotunjite. În secţiune toate au forma triunghiulară. Fiecare plăcuţă are pe laturile lungi câte două sau câte trei perechi de crestături opuse (16 sunt cu câte două crestături şi opt cu câte trei crestături). Pe partea dorsală a plăcuţelor s-au făcut către extremităţi, la majoritatea pieselor, câte două orificii (pe un singur exemplar trei orificii) perpendiculare pe axul lung şi paralele cu faţa mărgelelor. Se pare că mărgelele au fost înşirate pe două fire paralele, pe care grupurile de plăcuţe cu câte două crestături alternau cu plăcuţele având câte trei crestături (1).
Mărgelele bilobate sau trilobate prezintă o secțiune transversală triunghiulară sau trapezoidală, cu extremități convexe și laturi convexe-concave. În prima etapă de fabricație, din cochilie s-a obținut un semifabricat dreptunghiular. Suprafața pieselor a fost apoi modelată prin abraziune, care elimină pe parcurs toate urmele anterioare. Profilul lobat a fost realizat prin utilizarea unor tăieturi oblice, progresiv mai adânci. Lustruirea piesei a fost efectuată într-o etapă ulterioară. Perforarea a fost realizată cu unealta ținută oblic față de suprafață și a fost lucrată din ambele părți, rezultând forma evazată a pereților perforației (2).
Studiile de specialitate au arătat faptul că în necropole predomină ornamentele realizate din materii prime, precum cochiliile de Spondylus, care nu erau disponibile în imediata vecinătate geografică a comunităților care au folosit necropolele analizate. Toate piesele prezintă urme de uzură, indicând faptul că au fost purtate înainte de depunerea lor în morminte, precum și indicând modul în care au fost fixate piesele. Nu știm însă dacă urmele de uzură de pe aceste podoabe personale au rezultat din utilizarea lor în cadrul comunității preistorice în care au fost îngropate sau dacă obiectele au fost purtate și de alte comunități înainte de a ajunge la destinația lor finală (3).
Mărgelele, clasate la nivel național în categoria bunurilor culturale cu valoare de tezaur, fac parte din expoziția permanentă ”Evoluția comunităților umane la nordul Dunării”.
1. Eugen COMȘA, 1961, Mormântul neolitic descoperit lîngă satul Andolina, Studii și Cercetări de Istorie Veche, 12, 2, p. 359- 362.
2-3. Monica MĂRGĂRIT, 2025, BURIED ORNAMENTS: EXPLORING FUNERARY BEHAVIOURS IN THE CHALCOLITHIC FROM THE LOWER DANUBE, Oxford Journal of Archaeology 45(1):2-27.
