Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului personalitatea lunii octombrie, Dragoș Protopopescu (18 octombrie 1892, Călărași – 26 noiembrie 1948).
Efectuează studiile primare la Călărași, urmând apoi cursurile Liceului Sfântul Sava, din București, absolvind, în anul1915, Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti.
Format în mediul academic bucureștean, cu studii doctorale la Paris și Londra, Protopopescu a stabilit legături profesionale cu mediul universitar în1923, în calitate de conferențiar la Facultatea de Filosofie și Litere din Cernăuți,iar din 1925 ca titular la Catedra de Limba și literatura engleză.
Doctorat la Paris (Sorbona), sub conducerea prof. Louis Cazamian (1924), cu teza Un classique moderne – William Congreve, sa vie, son oeuvre, publicată la Paris, în același an. Director al Teatrului Național din Cernăuți (1926-1927). A fost atașat de presă la Legatia Romana din Roma, redactor la rev. de extremă dreaptă Calendarul si Porunca vremii și codirector la Bunavestire. După debutul cu versuri în Viața nouă (1910-1911), colaborează la Cronica, Flacăra, Viața Românească, Ideea europeană, Cugetul românesc, Sburatorul, Universul literar, Gândirea etc. (a semnat și cu pseud. Dinu Lance, D. PROTOPOPESCU B., Dragos Blebea, PROTOPOPESCU Dragoș, Evstrate Logofatul, Valde).
Un an mai târziu, își anunța plecarea la Londra, „fiindcă mi-am găsit suplinitor la catedră și în chipul acesta pot evada pentru cel putin 8-9 luni”. În anii următori, din 1928 până în 1930, se afla încă la Londra unde „voi mai întârzia pe aici binișor – căci e, într-adevăr,singurul loc unde mă regăsesc”.
După finalizarea perioadei londoneze, la începutul anilor ’30, filologul revine pentru totdeauna în țară.
Radicalizându-se treptat, filologul își va exprima pe parcurs susținerea pentru Mișcarea Legionară. Numele său s-a aflat inclusiv pe listele legionarilor,la alegerile din 1932, unde a candidat ca deputat de Botoșani. A fost întemnițat pentru propagandă legionară în 1934, după asasinarea lui I.G. Duca,și în 1938, odată cu suprimarea Mișcării.
După 1930, scrie mai ales proză; primele sale voi. (Iarmarocul metehnelor, 1932; Condamnații la castitate, 1933) sunt încurajate de critică, dupa care interesul scade direct proporțional cu alunecarea spre extrema dreaptă a ideologiei scriitorului (a mai scris Fortul 13, 1936 și Tigrii, I-II, 1937). În paralel, desfășoară o susținută activitate de traducător din lb. engleză (Shakespeare), colaborând (între 1929 și 1946) cu Teatrul Național din București, unde i se joacă și o piesă orig., intitulată Fântâna Domnului (stagiunea 1931-1932).
Începutul anului 1937 îl găsește pe Protopopescu la cârma publicației Buna Vestire – pe care o va conduce până în 1938. Finanțat de Mihail Manoilescu, ziarul avea un pronunțat discurs de dreapta, susținător al Gărzii,fără a fi încă organul oficial. Anglistul semnează editoriale în aceeași manieră critică la adresa politicii interne, cu o atenție încordată către politica Germaniei.
Rezultatul alegerilor, urmate apoi de instaurarea dictaturii regale, uciderealui Codreanu și dizolvarea Mișcării Legionare au determinat „trădarea” și ieșirea lui Protopopescu din scena propagandei politice. A fost închis în mai1938 pentru activitate legionară, suspendat timp de doi ani din activitatea didactică începând cu 10 iulie 1938, sub acuzația de „încălcare a legii pentru apărarea ordinii de stat”.
Evoluția evenimentelor a făcut însă ca Protopopescu să nu mai activeze multă vreme la Cernăuți, căci după cedările teritoriale din 1940 a fost nevoit să se transfere la Universitatea din București. După schimbarea de regim, trecutul legionar l-a urmărit, iar epurările succesive și umilințele l-au răpus.
Arestat în anul 1948 de brutele securitãtii comuniste pe Sos. Kiseleff din Bucuresti, Dragoș Protopopescu încearcă să se sinucidă tăindu-și arterele de la mâna stângă cu o lamă pe care o avea permanent asupra lui. Expediat sub pază la spital, se vindecă. Este torturat în chip sălbatic. Ridicat apoi de agentii securității comuniste, „în momentul în care ascensorul trecea prin dreptul plafonului unuia dintre etaje, si-a băgat capul sub plafon și a fost decapitat”.
https://mnlr.ro/dragos-protopopescu-125/
https://www.autorii.com/scriitori/dragos-protopopescu/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drago%C8%99_Protopopescu
http://www.miscarea.net/dp.html
